Atenție, urmează un articol aniversar, pe alocuri lăudăros, pe alocuri melancolic, poate chiar sentimental. Dacă combinația e prea tare, scroll down, avem câteva imagini haioase și vreo 4 poze faine.
Vânătoarea Arhitecturală tocmai a împlinit un deceniu. Primul deceniu. 🙂
Nu i-am făcut tort, dar i-am luat baloane aniversare și am mai făcut o tură prin cartierul armeneasc din București, să ne pozăm cu câteva dintre comorile care au fost vânate la sfârșit de octombrie 2011: bovindouri, ferestre, “gemenele logofătului”.
Știți genul ăla de povești care încep cu “dacă aș fi știut în ce mă băgam, nu m-aș mai fi băgat!”? Ăsta nu e genul ăla de poveste. N-am știut în ce mă bag (în ce ne băgăm) dar nu există nici un pic de regret.
Totuși, dacă cineva s-ar duce înapoi în timp și mi-ar spune ce o să se întâmple, aș fi foarte uimită și aș cere, probabil, ceva de băut. Cei care au fost la primele ediții știu că Vânătoarea de comori arhitecturale din Armenească trebuia să fie un one time event. Dar cumva s-a întâmplat ediția a doua, în Cotroceni. Și apoi ediția a treia. Și apoi nu ne mai puteam opri.
Ce s-a întâmplat în 10 ani?
Ce a început ca “Vânătoarea de comori arhitecturale și urbane Viajoa.ro” a devenit, încet, “Vânătoarea Arhitecturală”.
Am creat Vânători de comori arhitecturale în Armenească, Cotroceni, Amzei, Kiseleff, Lascăr Catargiu, Batiștei, zona Dealul Patriarhiei, Mântuleasa, Dacia, Popa Nan, Cartierul evreiesc, Berthelot-Griviței, Cișmigiu, Centrul vechi, Dorobanți, Parcul Carol – Filaret, Domenii, Vatra Luminoasă.
Undeva, prin 2013 sau 2014, cineva ne-a spus că o să rămânem fără cartiere. Nup, încă mai avem.
Tot prin 2013, Vânătoarea a început să se desprindă de atunci celebrul-blog-colectiv-de travel-Viajoa.ro (care, prin 2015, a …cam murit).
Membri ai echipei au vrut să devina vânători (adică participanți). Ok.
Vânători (adică participanți) au vrut să devină parte din echipa organizatorică. Ok.
Prin 2016 am “ieșit” din București și am creat o Vânătoare de comori arhitecturale în Câmpulung Muscel. Au urmat (și ordinea nu e nici cronologică, nici alfabetică): Constanța, Brăila, Galați, Sinaia, Ploiești, Băile Govora, Brașov, Mediaș, Sibiu, Arad, Timișoara, Oradea, Cluj, Târgu Mureș. Și avem un feeling că următorul oraș o să fie Bistrița Năsăud.
Am adaptat vânătorile pentru copii, dar și pentru adolescenți – e ciudat să ai 4 echipe care se uita la tine cu poker face și o echipă care debordează de bucurie tot timpul. Am făcut și niște ediții speciale, în februarie, în care am făcut o excepție de la regula noastră cu “o echipă poate avea între 3 și 5 membri” și am făcut eventuri doar pentru cupluri (mentinând în disclaimer că dacă se despart în timpul sau după, e pe barba lor; n-a fost cazul, din fericire).
Datorită Cotroceniului (cartierului dar și oamenilor de acolo), am creat un nou concept, “Arhitectural bingooooOo”. Adică o miniminiVânătoare. Cu accent pe mini. Și am avut un Architectural bingo chiar și în biserica fortificată din Hosman, Sibiu.
În 2020 am vânat online, la nivel național, timp de mai multe săptămâni. Dacă nu sună cunoscut este pentru că a fost un eveniment privat. (V-am spus că o să ne lăudăm un pic, da?)
Ce nu s-a schimbat în 10 ani
Dacă ar fi să deschid un pic ușa bucătăriei și să vă spun (arăt) “iată cum facem noi vânătorile”, ar fi de menționat trei lucruri importante:
- Lumea încă se miră
Prima și prima dată, în discuții casual, când povestim că “facem o Vânătoare în weekend”, lumea se întreabă dacă vânăm rațe, gâște sau mistreți. “Nu, nu, mascaroni, ancadramente și bovindouri și altele. E o Vânătoare arhitecturală.” Dar, notiță mentală, ai grija cu cine vorbești prescurtat.
- Lumea încă se uită încruntat
Mai ales lumea din cartiere. Proprietari sau chiriași sau trecători, atunci când facem cercetarea și ne uităm luuuung la clădiri (uneori chiar ne oprim, punem o mână în șold, închidem un ochi, ne mișcăm un pas în lateral, scoatem telefonul, facem o poză, notăm ceva în carnețel) vin întrebările: “Doriți să cumpărați?”/”Sunteți de la o agenție imobiliară?”/“Sunteți arhitecți?” etc. “Să fii un admirator al arhitecturii”, “să apreciezi farmecul orașului” nu există încă în mentalul colectiv local – și ca turiști suntem ciudați.
Fiecare întrebare a fost un prilej să aducem în discuție frumusețea și valoarea caselor. De fiecare dată interlocutorul s-a întors să se uite cu ochi noi, ca și cum ar fi văzut locul pentru prima oară. De fapt, de asta facem vânătorile: ca să reînvățăm să ne uităm, să deprindem obiceiul de a admira, să nu mai luam de bun patrimoniul construit.
- Încă avem emoții
De fiecare dată. La fiecare întâmpinare, la fiecare “Bine ați venit la Vânătoarea arhitecturală din x!” sunt emoții. Bucurie, entuziasm dar și niște griji: e îndeajuns de distractivă?, indiciile sunt prea multe sau prea puține? etc. Dacă nu se văd, înseamnă că suntem cu un pas mai aproape de a fi admiși la actorie.
Surprize, surprize
Ar mai fi și acel vânător urban care a reușit, într-o singură zi, să participe la o Vânătoare, să ajunga la ComicCon pentru un autograf și apoi să fie și nuntaș.
Restul le păstrăm pentru aniversarea de 20 de ani.
Totuși, cum am ajuns aici?
Aici vine o parte siropoasă, așa, ca baclavaua.
Suntem aici datorită vouă, vânătorilor urbani.
Datorită curiozității voastre de a participa (iar) la acest joc, de a vedea altfel un cartier/o zonă/un oraș. Și știm că ați venit din Spania special pentru Vânătoare; că v-ați luat prietenele pe sus, dis de dimineață, și le-ați dus în alt oras pentru Vânătoare; că ați venit cu bebe de 7 luni în burtică sau cu bebe de 1 lună în marsupiu (yes, start them young, raise them well….) Că v-ați planificat vacanțele în funcție de evenimente noastre.
Mulțumim!
Suntem aici și datorită unor oameni care s-au implicat în proiect un pic, un pic mai mult, foarte mult, atât cât trebuie. 🙂 Fără ei, Vânătoarea arhitecturală ar fi fost un alt proiect tras pe linie moartă înainte de vreme. Într-o ordine aproape cronologică, îi avem pe: Adriana, Alexandra, Gabriela, Paula, Vali, Cristi, Bogdan, Daiana, Teo, Georgiana, Alina, (cealaltă) Georgiana, Alice, Daniela, Cristina, Andreas, Septimius, Nadia.
But wait, there’s more: colaboratori tehnici, colaboratori strategici, companii și entități cu care împărtășim valori și alături de care a fost o plăcere să lucrăm (și să creăm).
Suntem recunoscători. 🙂
Stați pe aproape, partea cea mai faină de abia acum începe! 🙂
Până una alta, noi avem o șampanie de deschis. Ceea ce vă recomandăm și vouă. Sugestii, preferințe?
Ioana, Irina & Andrei
