Blog de vânător urbanDiverse

Cum am învățat să numărăm pâna la 30 000 de tirbușoane

Gândește-te la un tirbușon.

Da, da, poate fi primul, tirbușonul familiei, cel mânuit doar de tata sau de bunic, format dintr-o parte metalică și un mâner scurt, de lemn. Design classic, cum s-ar spune. Sau acel tirbușon “revoluționar” și multifuncțional,  cu “aripioare” și desfăcător de bere, care ne-a făcut pe toți să deschidem sticle mult mai repede.  Sau poate fi cel nou, al tău, pliabil, bleumarin și atât de ergonomic.

De fapt, gândește-te la toate trei, la cât de diferite – sau asemănătoare –  sunt.

Și acum caută în memorie un al patrulea. Poate l-ai văzut într-un bar și te-a impresionat mărimea – ce fel de sticle se deschid cu ăsta?! – sau poate l-ai văzut într-un magazin și  te-ai gândit dacă chiar e necesar să aibă această culoare ridicolă.

Acum amintește-ți un al cincilea model. Sau imaginează-ți-l.

Acum un al șașelea. Poti să te gândești la un tirbușon diferit? Poate să aibă o culoare diferită, sau un mâner din metal în loc de lemn, să fie simplu sau cu “aripioare”, cu desfăcător de bere atașat sau fără. Gata?

Un al șaptelea…

Un al optulea

Un al o mie nouă sute cincizeci și treilea…

Un al 10 578-lea…

Stai.

Dacă te întrebi dacă există 10 578 de tirbușoane diferite, răspunsul este “Există chiar de 3 ori mai multe și poți să le vezi pe toate, în București, într-un loc special creat pentru ele”.

A fost odată ca niciodată un architect care a început să colecționeze tirbușoane – dar nu numai. Avea lăzi pline cu tirbușoane și numărul lor creștea. La un moment dat s-a hotărât  să le facă un muzeu. Adică a construit o clădire special pentru colecțiile sale, dedicând fiecăreia un etaj (sau mai multe). A deschis muzeul unei categorii de public – să spunem, celei care îi plac lucrurile ascunse și intrigante – și a chemat și oficialii de la Guinness World Records ca să înregistreze un nou record românesc. Între momentul plecării oficialilor și azi, numărul tirbușoanelor s-a triplet.

Și totuși, cum arată 30 000 de tirbușoane? A luat 2-3  – hai zece – modele și le-a schimbat culoarea?

Mnu chiar. : ) Să spunem că sunt tirbușoane mai vechi și tirbușoane mai noi, în sensul în care cele noi pot avea 5 ani, 50 de ani, 150 de ani. Tot noi sunt, avand în vedere că primele au apărut către sfârșitul secolului al XVII-lea. (Nu-i interesant că bem vin de mai bine de 2000 de ani, dar tirbușoane avem de vreo 3 secole?)

Uitându-te la vitrine și vitrine, cel mai evident lucru e că oamenii nu s-au plictisit. Sau tocmai, s-au plictisit și au căutat să alunge acest sentiment sâcâitor refăcând designul tirbușoanelor.  Avem tirbușoane figurative (am descoperit câteva cu cap de femeie și unele cu cap de Pan ) și tirbușoane erotice (a se folosi doar în saloanele barbaților, când aceștia se adunau să discute politică la un pahar de vin). Tirbușoane multimultifuncționale – gândește-te la un Swiss army knife, doar că e tirbușon-, pentru femei, mai delicate, cu pietre prețioase, sau pentru bărbați, cu o clamă de încheiat nasturele la manșetă  și cu un cârlig de închis ușa de la grajdul cailor. Tirbușonul cu desfăcător de bere e pentru noi, cei care trăim acum, dar strămoșii noștri aveau alte nevoi astringente și combinau în fel și chip.

De fapt, mai mult decât o colecție de tirbușoane, etajul 2 al Muzeului Recordurilor Românești adăpostește un soi de inventar al nevoilor celor care aveau sticle de vin de desfăcut. Sau o istorie a designului, cu aplicatie pe acest accesoriu.

Noi am ajuns să “Ooo!”, “Aaaa!”, “Uite-l p-ăsta!” fiindcă tindem să oferim ca premiu la Vânătorile de comori arhitecturale experiențe urbane. Și ne-am gândit că un muzeu ascuns, cu o colecție inedită, e potrivit pentru niște persoane care își petrec 2-3 ore plimbându-se pe străzi cu ochii dupa mascaroni, balcoane din fier forjat, portaluri și alte mici detalii care vorbesc despre simțuri estetice de altă dată.

Muzeul Recordurilor Românești se poate vizita numai cu programare în prealabil și numai ghidat – ceea ce e foarte fain, căci Gabriel și Ciprian fac o treabă minunată, fără ei vizita noastră ar fi fost mult mai săracă și n-am fi înteles mare lucru. Pentru a afla mai multe detalii, scrieți un mail la office@museumofromanianrecords.com 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *