Imi amintesc usa. Masiva, din fier, cu spirale in partea de jos. Parte acoperita de resturi de afise. Parea trainica, pe cand cladirea era o ruina. Prezentul era trist, viitorul sumbru si era pacat de usa aia si de o cladire reper istoric in mentalul colectiv bucurestean (si, ocazional, la petreceri, sub forma melodiei “Hotel Cismigiu” al formatiei Vama Veche.)
Asta se intampla undeva in anii 2000.
Dupa, a aparut un anunt conform caruia cladirea a fost cumparata de cei de la Hercesa si ca …se va intampla ceva. Ca va fi reabilitata. Readusa la viata. Ceea ce s-a intamplat. Dar sa incepem cu inceputul. Adica cu o incursiune in trecut.
La inceputul secolului 20, in 1912, pe bulevardul Elisabeta colt cu Brezoianu se construieste Hotelul Palace. Un anunt din 1913 il descrie ca fiind “Singurul hotel din Bucuresti, construit in mod special si inzestrat cu tot confortul cel mai modern si mai rafinat; Doua sute camere si Saloane; Apartamente cu Sala de Baie si W.C.; Lavabouri si bidets alimentate cu apa calda si rece in toate camerile; Zece sali publice de bai; Salon de primire; Sali de lectura si de corespondenta; Hall; Bar si sala de Bileard engleze si franceze; Restaurant cu galerie superioara; bucatarie franceza si romana de prim rang, serviciu a la carte si cu preturi fixe; Pivnita neintrerupta; Doua ascensorii; Uzina electrica; Incalzire centrala; Ventilatiune aspiranta si refulanta; Vacuum Cleaner; Spalatorie cu abur; Trei frigorifere; Telefoane in toate camerile, precum si in toate etajele in legatura cu orasul; Concerte simfonice la orele de masa; five o clock Tea; Aranjamente speciale pentru familii si pentru sederi de lunga durata. Omnibus – automobil la toate trenurile.” Suna destul de bine, nu?
Arhitectul este Arghir Culina, care proiecteaza hotelul pentru varul sau, Nicolae Nacu Pissiota. Acesta, de profesie inginer, concepe structura de rezistenta a hotelului. Cladirea va ramane in proprietatea familiei Pissiota pana la instaurarea regimului comunist.
Palace Hotel este construit in stil eclectic, cu elemente neoclasice si Art Nouveau, specific curentului raspandit in Europa la inceputul secolului 20.
In perioada interbelica zona Bulevardului Elisabeta devine dintr-una comerciala (cum era spre sfarsitul secolului al 19-lea), una a artelor spectacolului. Bulevardul se umple de sali de cinematograf (unele dintre ele rezistand pana astazi) si Hotelul Palace ajunge sa gazduiasca si el unul la parter, pentru o perioada scurta de timp.
Un alt punct important din istoria sa il constituie deschiderea Berarie Gambrinus la parterul hotelului, in 1941. Un anume domn Naumescu continua traditia de peste 40 de ani a renumitei berarii a lui Caragiale, care se aflase pana atunci pe strada Ion Campineanu, langa Teatrul National.
In timpul bombardamentelor anglo-americane asupra Bucurestiului din aprilie-mai 1944, o bomba a cazut pe acoperis. Hotelul a fost refacut ulterior, dar din pacate fara frumoasele cupole specifice stilului arhitectural de la inceputul secolului.
Prima data cand hotelul primeste un nume nou este in 1948, cand
devine “Hotelul 6 Martie” – data instaurarii primului regim comunist din Romania. A doua ora este in 1965, cand devine Hotel Cismigiu.
Daca perioada de glorie a fost in interbelic, cea a decaderii a inceput in timpul comunismului si a continuat in anii ’90. In 1995 a trebuie sa fie inchis deoarece conditiile erau sub orice critica si cladirea nu mai era sigura pentru locatarii sai.
In 2004 este cumparat de compania Hercesa dar lucrarile incep cativa ani mai tarziu. Stadiul degradare al cladirii este atat de avansat incat s-a optat pentru pastrarea si consolidarea fatadei si reconstructia unui structurii de rezistenta de la zero.
In 2012 lucrarile sunt terminate si Hotelul Cismigiu, redeschis ca hotel de 4 stele, face parte din nou din peisajul bucurestean.
Fatada, fatadism si decoratiuni pastrate
Starea cladirii in anii 2000 era una deplorabila. Solutia la care s-a apelat a fost aceea de a pastra si consolida fatada si de a contrui de la zero o noua structura de rezistenta.
Procesul acesta poarta numele de fatadism ( uneori scris “façadism”) si poate lua mai multe forme:
- Fatada este pastrata si interiorul este reconstruit
- Fatada este reconstruita cu materiale noi dar imita in cele mai mici detalii o fatada veche
Uneori fatada este doar o masca, alteori exista insa o legatura intre ea si restul constructiei. Spre exemplu, in Anglia, case medievale sau din perioada Tudor, cu structura de lemn, au primit fatade de caramida. Din exterior, cladirea pare clasica, din interior se vede ca proportiile si decoratiunile sunt din alt film si alta perioada. Un exemplu graitor de fatadism din Bucuresti este casa de pe Serban Voda nr 33 (acolo unde s-a deschis recent Gradina Divan): monument istoric, fatada este una eclectica, din secolul al 19-lea, dar cladirea este una de targovet, mai veche decat zidul de la strada cu vreo 100 de ani. Alte exemple bucurestene de fatadism: Sediul Uniunii Arhitectilor din Bucuresti (Piata Revolutiei), The Ark (vechea cladire a Bursei Marfurilor) etc.
Despre curentul acesta, pro si contra si de ce se apeleaza la el, gasiti un articol fain aici.
In afara de fatada – si de usi, grilaje de la balcoane – in holul receptiei se gasesc, recreate, decoratiuni din vechea cladirea: o cornisa cu console, o coloana falsa cu capitel ionic, doua decoratiuni florale de inspiratie Art Nouveau.
Note:
- Aici gasiti un istoric complet al hotelului Pentru a vedea istoricul hotelului, click aici:
- Niste fotografii de epoca dragute gasiti aici
- Pentru a vedea Bucurestiul de sus, mergeti la etajul 6, la Restaurantul Ici et La, sa luati o cafea – cupolele distruse de bombardamentele din Al Doilea Razboi Mondial au fost reconstruite
- Initialele “HP” (Hotel Palace) se regasesc pe fatada hotelului. Le gasiti? 🙂
